Institutul de Cercetari Socio-Umane
„Gheorghe Şincai” al Academiei Române





Prima Paginã Contact

Istoric
Domenii de cercetare
Resurse Umane
Mijloace de cercetare
Rezultate obtinute
Manifestări Stiinţifice
Programe de cercetare
Proiecte
Premii şi distincţii
Anuarul ICSU
Regulamente
Anunţuri
Declaraţii de avere










Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş a luat fiinţă în 1957, ca secţie a Bazei de Cercetări Ştiinţifice a Academiei Române, cu misiunea cercetării istoriei din spaţiul central şi de sud-est al Transilvaniei. După aproape un deceniu de la fondare, în 1966, profilul instituţiei s-a reconfigurat, prin crearea secţiei de filologie. În 1967 i s-a atribuit denumirea de Centru de Istorie, Filologie şi Istoria Artei, denumire schimbată în 1970 în Centru de Ştiinţe Sociale, fiind trecut în subordinea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. După schimbările politice intervenite în 1989, Centrul de Ştiinţe Social-Politice, prin Hotărârea nr. 256 din 8 martie 1990, a revenit sub autoritatea Academiei Române şi a primit denumirea de Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai”.

În peste 50 de ani de activitate, în cadrul Institutului s-au cercetat subiecte de importanţă majoră din istoria Transilvaniei şi din cultura şi civilizaţia românească în context european. Specialiştii în istoria veche au abordat cu prioritate aspecte legate de structura aşezărilor neolitice din arealul mureşean şi etnogeneza poporului român, prin reevaluarea rolului celţilor şi germanilor în procesul de geneză a românilor. Remarcabile rămân pentru Institut realizările ştiinţifice ale cercetătorilor în istoria veche, Valeriu Lazăr, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş şi Adrian Husar, Celţi şi germani în Dacia romană, lucrări premiate de Academia Română. Specialiştii în istoria Evului Mediu au vizat în cercetările lor istoria economiei agrare şi a mineritului, în special prin contribuţia istoricilor Szabo Miklos şi Simon Zsolt. În istoria Evului Mediu, Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” are meritul de a fi iniţiat în urmă cu aproape 40 de ani primele cercetări sistematice asupra intelectualităţii medievale. Istoria intelectualităţii, în primul rând din spaţiul Transilvaniei, a devenit o temă majoră în cercetările Institutului. Importante studii au abordat, astfel, frecventarea universităţilor europene de către tinerii ardeleni, între anii 1521-1700. O perioadă marcată de profunde schimbări în plan religios, care au influenţat în mod decisiv societatea intelectuală transilvană şi naşterea modernităţii. Cele mai importante studii au fost dedicate perioadei cuprinse între anii 1700-1918. Remarcăm în acest sens lucrările istoricilor Szabó Miklós (în colaborare cu Szögi László), Erdelyi peregrinusok (Peregrini ardeleni), Cornel Sigmirean, cu lucrările Istoria formării intelectualităţii româneşti din Transilvania şi Banat în epoca modernă, (carte care a primit premiul „Gheorghe Bariţiu” al Academiei Române), Fundaţia Gojdu. 1871-2001, Intelectualitatea ecleziastică. Preoţii Blajului (1806-1948), Ioan Chiorean, Intelectualitatea din Transilvania în epocile premodernă şi modernă ş.a. Din studiile dedicate istoriei intelectualităţi s-au născut numeroase cercetări monografice privind marile personalităţi, creatoare de istorie, Avram Iancu, Iosif Hodoş, Alexandru Papiu Ilarian, Pavel Vasici, Teodor V. Păcăţian s.a. Un capitol important al cercetărilor de la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” îl reprezintă istoria bisericii şi istoriografia ecleziastică, domenii în care s-au remarcat studiile cercetătorilor Corina Teodor, autoarea cărţii premiate de Academia Română, Coridoare istoriografice. O incursiune în universul scrisului ecleziastic românesc din Transilvania anilor 1850-1920, Anca Şincan, Carmen Dorlan şi Cornel Sigmirean. În ultimii ani, a avut loc o diversificare a cercetărilor, prin propunerea unor subiecte de mare actualitate, cum sunt istoria marginalilor, prin Marian Zăloagă, minoritatea maghiară în timpul regimului comunist, prin Novák Zoltán, relaţiile bisericii cu statul comunist, prin cercetătoarea Anca Şincan. Istoria românilor în contextul relaţiilor internaţionale s-a consacrat în institut prin studiile istoricilor Grigore Ploeşteanu şi Mariana Ploeşteanu, iar mai recent prin studiile Mariei Costea, autoarea unei teze de doctorat cu tema Relaţiile politico-diplomatice româno-bulgare (februarie 1938–octombrie 1940). Colectivul de filologie s-a impus prin cercetările din domeniul exilului literar, prin Nicoleta Sălcudeanu, autoarea cărţii Patria de hârtie. Eseu despre exil, premiată de Uniunea Scriitorilor, şi din domeniul imagologiei, prin cercetătoarea Carmen Andras, autoarea cărţii România şi imaginile ei în literatura britanică. Un spaţiu de frontieră culturală, lucrare distinsă cu Premiul Asociaţiei pentru Literatură Generală şi Comparată din România în 2004. Restrâns ca număr de cercetători, colectivul de la secţia de filologie a participat la elaborarea monumentalei lucrări, Dicţionarul General al Literaturii Române, operă coordonată de Institutul de Istorie şi Teorie Literară „Geoge Călinescu”.

În prezent, proiectul major al colectivului de istorici şi filologi de la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” este realizarea Dicţionarului Biografic al Personalităţilor din Transilvania.

În peste 50 de ani de activitate, cercetătorii Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” au publicat peste 63 de volume şi sute de studii privind istoria şi cultura naţională şi universală, care au impus Institutul în viaţa ştiinţei şi culturii româneşti.


Carte oaspeţi